Toamna pentru mine e cu siguranţă cel mai frumos anotimp! M-am tot gândit mult timp ce să scriu în cuvinte, cum să vă povestesc despre o singură frunză… mai exact despre frunzele căzute pe jos prin parc, pădure… peste tot! Nu ştiu! Dar aşa de bine mă simţeam când mă plimbam printre pomii pe care îi batea vântul şi le lua până şi ultima frunză… Aşa îmi batea inima da tare, încât nici nu îmi venea să calc frunzele, păşeam atent, să nu le rup, să nu le zdrobesc perfecţiunea care urma să se usuce, cu păcatele mele…. Prin parcuri, oamenii erau atât de relexaţi, citeau în razele soarelui, care zâmbea tuturor… totul era colorat! Şi nu cred că era vorba doar de culoriile frunzelor căzute la datorie, cred că soarele, picta totul… Pe orice ajungea două, trei raze de soare părea nou… nou vopsit, dacă nu întelegeţi direct din termenul nou! Toţi erau fericiţi…
PS: Nu am putut să mă abţin să nu fotografiez familia aceea, care statea în vârful Tâmpei şi privea frumuseţiile Braşovului… Dacă o să vadă acest articol, sper sa nu se supere, dar mi-a placut cum zâmbeau şi cum priveau în gol…
PLIMBĂRILE TOAMNA..
Plimbările toamna sunt… superbe, liniştitoare, etc..! Am mai scris asta în mai multe articole, dar cel mai comentat/vizitat e ăsta.
Toamna asta parcă e un pic mai frig decât în alţi ani sau doar mi se pare mie? Totuşi am prins un weekend mai cald şi am făcut o mică plimbare… a fost foarte frumos iar culorile toamnei încă mă fascinează… Şi… dacă tot m-am plimbat… de ce să nu fac 2-3 poze?
