Astăzi îmi voi spune parerea despre bloguri în general şi despre bloguri româneşti în special. Nu vreau să iau în vizor “neşte” bloguri anume ci voi scrie doar aşa… în eter.

Ce este acela un blog?

Definiţia oficială spune cum că blogul este un soi de jurnal online. Altfel spus, e un fel de caiet de amintiri unde intri şi scrii ce te taie capul. Oare? Poate. Incomplet totuşi. De fapt, blogul a devenit un organism viu care creşte, creşte, se dilată până face POC. Când face poc începe să se reverse, să se scurgă. Uneori asta e un lucru bun, alteori îţi provoacă doar greaţă.

Am ascultat de curând pe YouTube “scrisoarea către liceeni” a lui Chirilă. Uite ăsta ar trebui sa fie subiect de blog. Ah, stai că asta şi e. Un simplu subiect pe un blog, înâmplător al lui Chirilă… The Chirilă. E un post târziu din noapte. Mă uit mai departe. 649 de comentarii. Ah, deci a facut ceva vâlva. Mai departe.  “am plans…si simt nevoia sa-ti spun asta…multumesc.”, “iti multumesc tudor…iti multumesc mult…”, “Apreciez, ai spus cuvinte mari, adevarul…”, “respect”. Deci lumea e deacord cu ce a scris omul acolo… de data asta. Aş vrea să scriu şi eu un blog în care lumea să fie deacord. Un fel de Flower Power perpetuu. Sau Power Flower? Mereu le-am confundat.

Revenind şi parafrazându-l pe Creangă “hai mai bine despre bloguri să vorbim, căci ele singure sunt vesele şi nevinovate…”. Până acum am văzut două tipuri de bloguri: bloguri pe bune şi glume de bloguri.

Blogurile pe bune se împart la rândul lor în doua: bloguri spumoase şi bloguri seci.

Blogurile spumoase sunt alea ca al lui Chirilă. În blogurile spumoase oamenii chiar au ceva de spus şi, poate mai important decât asta, o spun bine. În blogurile spumoase există idei, viziune, viaţă. De bloguri spumoase te laşi obsedat, posedat până la lacrimi. Blogurile spumoase sunt puţine dar sunt spumoase.

Blogurile seci sunt cele tehnice. M-aş înşela dacă aş spune că sunt moarte. Sunt doar seci. Blogurile seci nu sunt voluptoase, energice dar pot crea valuri mari. De exemplu, daca ar fi să faci o analiză pertinentă a clasei politice româneşti, vei scrie un post sec dar adevărat, crud. Ar fi ca un film de groază nerecomandat celor slabi de înger. Cu cât ar fi mai sec cu atât ar fi mai plin de viaţă, mai carnal, mai demonic. Blogurile seci sunt puţine dar seci.

Am ajuns şi la a doua mare categorie de bloguri, marea majoritate: glumele de bloguri. Ei bine, astea doar sunt şi nimic mai mult. Fără o identitate proprie sau un scop în viaţă, de cele mai multe ori mor din faşă. Glumele de bloguri sunt nişte organisme vii (că doar sunt şi ele bloguri) care respiră cu ajutorul aparatelor. Sunt nişte come ambulante. Nu poţi scoate nimic inteligibil de la ele. Sunt doar nişte glume. Glumele de bloguri sunt…

Cam atât am avut de spus azi despre bloguri. Mai multe mâine.

Congresul PSD: Un singur cur cald, atatea buze reci – reloaded

Sunt fan Ciutacu. Ciutacu este fan http://cururi.net. http://cururi.net este fanul meu. Rezulta ca Ciutacu este fanul meu.

Am urmarit congresul PSD tot weekend-ul trecut. Am urmarit cu dezgust si nu am stiut exact ce sa cred. Ma simteam rau. Am crezut ca este de la mancare insa masa de pranz nu explica de ce greata crestea cu fiecare candidat care isi punea voturile la mezat. Rar mi-a fost dat sa vad atata preacurvie, lasitate si sange rece la un loc. A fost un macel in care cei slabi au fost arsi de vii. Nu a contat doctrina, programul sau alte aspecte civilizate. Totul s-a redus la instinct, la purul instinct animalic de a musca sau sugruma. Cine a avut mai multa carne de tun acela a castigat. Pe cadavre au calcat amandoi insa se pare ca Ponta a mers mai apasat, mai insetat de putere.

Desi am avut continuu o senzatie de greata sufleteasca, m-am incapatanat sa urmaresc balciul neocomunist. Pe scurt, Geoana a pierdut, Ponta a castigat. Asa, si? Pai si nimic, pentru ca nu-mi spune nimic. Nu-mi spune nimic faptul ca a pierdut Geoana. Nu-mi spune nimic faptul ca a castigat Ponta. Nu-mi spune nimic pentru ca nu are ce sa-mi spuna. Nu-mi spune nimic pentru ca nu inseamna nimic. Vorba lu’ Ciutacu pe de blogul lui: “Un singur cur cald, atatea buze reci”, si cu asta am spus tot.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *