Cele mai faine evenimente și discuții ale oamenilor se întâmplă atunci când pe lângă conversația în sine, se degustă și o minunată licoare arămie care mie, unul, îmi place foarte mult și pe care o beau cu plăcere oricând.

De obicei nu prea fac diferență între berile pe care le beau și prefer să beau în majoritatea cazurilor bere românească, iar din cauza faptului că berea nu-i bună caldă prefer sticlele mici de 0,33l în detrimetrul celor de 0,5l. Dacă se întâmplă ca localul respectiv să nu existe așa ceva, prefer să beau mai puține beri, dar care au o cocentrație de alcool mai mare, așa-zisele beri tari de care cei mai mulți oameni fug ca dracul de tămâie.

Acestea fiind zise și puse la punct încă de la început pentru a nu exista alte discuții, acum doresc să specific faptul că berea mea preferată e Leffe Brună și că plăcerea pe care mi-o oferă această băutură nu se compară cu nimic, chiar dacă mi s-a spus de către cineva că și aceasta a devenit un pic mainstream.

Am fost zilele trecute la un eveniment de proiecție de film documentar, iar acolo, înainte de proiecția propriu-zisă am mers împreună cu câțiva bloggeri să servim câte o bere și să începem să ne cunoaștem pentru că știm cu toții că atunci când ai o bere lângă tine totul e mai ușor. La început am zis să beau Grolsch, pentru că e destul de bună și toată lumea și-a luat așa, dar la un moment dat mi-a sărit în ochi fix din frigider un fel de papagal portocaliu (care de fapt arată așa și e o pasăre ce a dispărut de a noi din țară) ce stătea lipit de o sticlă de bere. M-a luat prin surprindere și am întrebat care-i treaba cu berea asta, la care mi s-a răspuns că ar fi o bere românească destul de bună ce a ieșit pe piață anul trecut.

Mare ți-e minunea Doamne! Să existe o bere românească și ei să nu fi auzit de ea. Ei, bine, după două pahare de Grolsch am zis că e momentul să încerc și Zăganu, lucru care s-a și întâmplat și care de la prima înghițitură mi-a plesnit două palme peste față spunându-mi: “Berea asta nouă chiar e bună și face toți banii, chiar dacă e puțin mai scumpă”. Sincer, nu mi-a venit să cred că e atât de bună și că e făcută undeva prin județul Prahova, după cum scrie pe etichetă. Ba mai mult, se găsește și în două sortimente, blondă sau brună, dar eu cum o prefer pe cea brună pe aceasta am și servit-o, apoi părându-mi puțin rău de faptul că nu am încercat-o și pe cea blondă.

Tot în seara respectivă, cum am ajuns la calculator am căutat repede pe internet să văd dacă găsesc câte ceva pe internet despre această bere și culmea, nu prea se găsesau informații. Totuși, după câteva clipe, am reușit să dau de pagina lor de Facebook și am reușit să mai aflu câte ceva din povestea lor pe care o redau mai jos.

“La poalele Vârului Zaganu (1817 m) din munții Carpati, în satul Mâneciu-Ungureni, lânga stațiunea prahoveană Cheia se găsește, Fabrica de Bere Bună, locul unde o mână de oameni pricepuți produc berea locului – denumită Zăganu. Fabrica de bere bună este o mică berărie artizanală independentă, dintre puținele din țara, companie uninațională, nu multinațională, cu angajati puțini, dar inimoți. Ne mândrim să spunem că Fabrica de Bere Bună NU va produce milioane de hectolitri de bere.”

Dacă nu ați încercat până acum, vă recomand să nu ezitați în a o cumpăra, în cazul în care o vedeți pe undeva pentru că sunt sigur că și voi veți rămâne la fel de surprinși ca și mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *