Hribul (Boletus edulis) este o ciuperca de padure comestibila, cu piciorul alb, gros si cu palaria brun-galbuie. Celebrii hribi de padure sunt printre putinele ciuperci comestibile din specia Mycorrhiza care creste in Emisfera Sudica, alaturi de alte specii de pin in Africa de Sud si in apropierea teiului in Noua Zeelanda.
Acesti hribi de padure sunt cunoscuti sub mai multe denumiri, precum: hribi de padure, manatarca, burete (regional), copita, mitarca, pitarca sau pitoanca. Denumirea de hribi de padure vine din limba ucrainienilor.
Denumirea stiintifica Boletus edulis provine din radacina latina bolet-, care inseamna ciuperca superioara si edulis care are sensul de comestibila, exprimand sensurile culinare ale speciei.
Aceste ciuperci numite hribi de padure au o aroma distincta si un miros placut. Detin o concentratie mare de apa in comparatie cu alte ciuperci comestibile. Acesti hribi de padure au o palarie care la varsta maturitatii atinge intre 7 si 30 cm, avand culoarea rosie-maronie, cu nuante de alb in partile de langa margini. Pe masura ce evolutia acestor hribi de padure inainteaza si acestia se maturizeaza palaria isi intensifica culooarea, aceasta devenind tot mai inchisa.
Citeste si: Trufele de padure – Cat sunt de scumpe?
Piciorul acestor hribi de padure este inchis la baza, are culoarea brun-deschis, atinge o inaltime intre 8 si 25 cm la maturitate si o grosime de pana la 7 cm. Lamelele de sub palarie sunt albe in faza incipenta, iar pe masura ce se dezvolta isi schimba culoarea in galben, pentru ca mai apoi sa devina maro.
Acesti hribi de padure au un miceliu, care indeplineste rolul unei radacini prin intermediul careia ciuperca extrage din sol si din resturi vegetale apa si alte substante nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta si pentru a creste. Aceste miceliu este format din structuri delicate, numite hife, cu pereti subtiri care contin protoplasma. Aceste hife se dezvolta in zonele si pe suprafetele care asigura substantele nutritive pentru ciuperci.
Hribele pot ajunge la maturitate la o greutate impresionanta de aproximativ 1 kilogram. Hribi de padure tineri sunt cei mai apreciati de gastronomi datorita gustului fraged si a faptului ca-si pastreaza pulpa in stare buna, pe langa cei maturi care adapostesc larve si muste verzi si devin slinosi, moi si mai putin gustosi pe masura ce se maturizeaza.
Specialistii recomanda ca aceste ciuperci san u se recolteze nici prea din timp pentru ca exista riscul sa fie confundate cu alte specii necomestibile sau mai putin apreciate. Caracteristicile generale care ajuta la evitarea recoltarii de specii otravitoare sunt: o culoare rosie la marginea porilor, schimbarea culorii pulpei atunci cand intra in contact cu aerul si cand este lovita si prezinta un gust acru sau piperat.
