Filmul documentar e încă e la mare căutare. Am constatat acest lucru seara trecută la #oneworlromania când am fost să văd proiecția filmului“Watchers of the sky” (Cei care privesc cerul) de la Cinema Studio (lângă Piața Romană). Am rămas uimit de acest aspect de care nu eram conștient înainte de acest festival de film documentar.

Datorită accesului gratuit la orice eveniment din cadrul acestui festival, am hotărât să particip la cât mai multe proiecții și seara trecută s-a dovedit a fi într-adevăr o alegere bună. De cum am intrat în sala de proiecție de la Cinema Studio mi-am dat seama că bucureștenii încă sunt preocupați de filmele documentare, mai ales dacă biletele sunt doar 8 lei. Chiar dacă sala are o capacitate de numai 372 de locuri, aceasta s-a ocupat mai bine de 3 sferturi, fapt ce m-a bucurat pentru că în felul acesta mi-a fost combătută impresia că oamenii nu sunt interesați de documentare. Eu, unul, dacă ar fi fost să văd un documentar acasă, probabil m-aș fi luat cu alte chestiuni și ori l-aș fi înlocuit cu altceva, ori m-aș fi plictisit, pe când într-un cinematograf n-am ce altceva de făcut în afară pe privit pe marele ecran.

Termenul “genocid” e un cuvânt inventat de avocatul Raphael Lemkin, un evreu născut în Polonia în anul 1900 care devenit activist pentru drepturile omului și care a pus bazele bazele procesului de la Nurenberg și de la Curtea Penală Internațională. Pentru cei care nu știu, cuvântul genocid este format din compunerea a doi termeni, unul grecesc “genos”, care înseamnă neam și unul latin “cido” care înseamnă a omorî, astfel formând oarecum expresia “uciderea neamului”.

“Watchers of the sky” ne prezintă povestea cutremurătoare a genocidului ce își are rădăcinile în Roma antică de pe timpul împăratului Nero și ne aduce în prezent dezvăluind fapte mai puțin cunoscute sau chiar uitate despre milioanele de crime lipsite de orice urmă de umanitate, crime săvârșite în cinci țări diferite: Armenia, Kosovo, Rwanda, Sudan și Germania. Foarte mulți am auzit de aceste zone fierbinți ale globului, dar niciunul dintre noi nu are habar despre ce înseamnă cu adevărat ca familia să îți fie ucisă cu sânge rece, fără niciun motiv, doar pentru că așa le e voia criminalilor sau așa au primit ordin. Documentarul la care s-a lucrat aproape 10 ani prezintă alături de câteva povești extrem de captivante, și imagini tulburătoare la care nu se poate ca cineva să rămână impasibil.

Pentru mine, filmul vizionat, a însemnat o experiență deosebită și m-a făcut să înțeleg altfel termenul de genocid și mi-a deschis o fereastră către o un nou domeniu pe care simt că trebuie să îl explorez mai în amănunt. Oricât de sensibili ar fi oamenii, la vederea imaginilor pe care le-am urmărit eu, nu au cum să rămână indiferenți. În timp ce mă uitam la documentar, mai aruncam câte puțin și ochii prin sală să văd reacțiile publicului și nu m-am mirat absolut deloc de faptul că majoritatea își țineau mâinile la gură din cauza uimirii și a indignării față de ce urmăreau pe ecran pentru că și eu simțeam exact la fel.

Nu vreau să dau mai multe detalii pentru că știu că nu am cum să transmit prin intermediul unor cuvinte scrise cu cerneală  digitală sentimentele pe care le-am trăit acolo. Părerea mea personală este că aceste două ore petrecute urmărind “Watchers of the sky” vă vor oferi o nouă concepție asupra termenului de “genocid”. Cel mai bine este să mergeți la următoarea proiecție a filmului din data de 22 martie ce va avea loc la Cinema Elvire Popesco de la orele 14:00. Vă promit că nu veți regreta nicio clipă petrecută acolo pentru că știu că merită fiecare leu pe care îl veți da pe bilet.

Rar mi-a fost dat să urmăresc un documentar care să mă facă să empatizez atât de mult cu imaginile pe care le-am văzut și cred că cel din seara trecută poate candida cu ușurință pentru titlul de cel mai bun documentar din cadrul festivalului One World Romania.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *